Well, dacă tot Netflix a fost atât de inspirat încât să înceapă difuzarea serialului cu Marie Kondo pe 1 ianuarie, am zis că nu trebuie să amân prea mult timp momentul și să-l urmăresc. Deși știam destul de multe despre metodă și principii de la Diana Mihăilă, care este professional organizer atestat în metoda KonMari, am vrut să văd ce zice și Marie Kondo direct. Sincer… s-ar putea să fiți un pic dezamăgiți de concluziile mele:
-
Casa mea (sigur și a ta) e organizată
Sună ciudat? Sincer, nu cred că există for real case care să arate în asemenea hal precum cele pe care le-am văzut în serial. Nu cred că putem strânge 100+ saci cu gunoaie din casele noastre. Nu vorbesc de excepții. Ci de oameni ca mine, ca tine. În afara de acest aspect, am observat că, intuitiv, am știut mereu că dacă îți faci patul dimineață, aranjezi rufele imediat ce le iei de la uscat și încerci să pui totul la locul lui (asta presupune ca lucrurile să aibă deja un loc al lor), deja viața ta este infinit mai bună.
2. Minimalismul e bun
Mi s-a confirmat de fapt acest lucru. Probabil ați observat că sunt fascinată de hygge. Ei, bine, hygge și minimalismul merg mână în mână. Și se pare că merg mână în mână și cu Marie Kondo. Deși nu le mulțumesc hainelor înainte de a le dona, prefer să știu că ajung în mâna altcuiva, care le va iubi măcar puțin, decât să zacă la mine în dulap. Știu că nu am nevoie de 10 echipamente de sală și că funcționez foarte bine cu două rânduri. Știu că periodic trebuie să arunc vase ciobite, lucruri pe care nu le-am mai atins de nu știu când și care nu au valoare sentimentală. De fapt nu au valoare punct.
3. Bucătăria e un Triunghi al Bermudelor
Dar! Ustensilele se aranjează după mărimi. E bine să ai cât mai multe compartimente. Caserolele se pun… în picioare, cu capace lângă, ca să le vezi mai bine. Well… la asta nu m-am gândit, recunosc. Și mi se pare că mănâncă și cam mult spațiu, dar poate mă înșel.
Nu, Marie Kondo nu m-a făcut să-mi revoluționez casa după primul episod. Poate și pentru că nu prea am ce revoluționa. Ah, sper că nu ma aveți pungă cu pungi. Eu am renunțat la acest aspect. Și ce bine e! Știți ce m-a învățat Diana Mihăilă? Că e bine să-mi fixez un număr de pungi (de exemplu 10) și când ajung la numărul respectiv, să încep să arunc. Well, numărul magic e 3. Pentru pamperși mirositori. Atât. Și sper că ați renunțat și la vasele ciobite sau desperecheate. Că e greu de crezut că veți reuși să faceți așa ceva din ele:
4. Japonia nu e SUA. Și niciuna dintre ele nu e România
N-am văzut pe nimeni în România să plângă atunci când trebuie să își facă ordine în lucruri și să renunțe la unele chestii. În serialul de pe Netflix, se întâmplă asta. Des. În altă ordine de idei, ce am învățat și mi se pare important, este că o metodă nu trebuie aplicată întocmai. Mentalitatea, stilul nostru de viață diferă fundamental atât de cel asiatic, cât și de cel american. Nu zic că e mai bine sau mai rău. Pur și simplu diferă.
De exemplu: D. are vreo 30 de mașini de pompieri. Sau mai multe, le-am pierdut șirul. Și încă pe atâtea trenulețe. Le pun deoparte și sper să uite de ele, să se joace cu 3. Hai 5. Și atât. Și știți ce zice acest copil de 3,4 ani? Mami, unde îmi e mașina de pompieri X? Sau trenul pe care l-am luat eu de la Sibiu, albastru? Nu știu de unde își amintește, cum, de ce, nu am nicio explicație. Dar niciun KonMari nu mă va salva dacă îi arunc/donez jucăriile. Și nu, nu e pregătit să mai ofere el din ele. Doar din cele care nu sunt roboți, mașini de pompieri, trenuri, animale, avioane, Super Wings. Adică mai rămân vreo 5. Așa că minimalismul nu are loc aici. Sorry, MK.
La fel cum nu aș puea trăi într-o casă perfect etichetată și ordonată. Hell, no! Nici într-o casă în culori neutre. Am nevoie de puțin haos pentru a putea găsi ordinea.
5. Dezordine în casă, dezordine în minte
Nu știu dacă ați observat, dar oamenii aceștia din serial voiau să schimbe ceva la viața lor mai mult decât la casa lor. Adică unii aveau probleme în relație că se certau de la spalatul rufelor, alții simțeau că nu mai au ce-și spune și căutau o activitate care să-i unească… Și atunci, it hit me!
De fiecare dată când am de luat o decizie importantă, mă apuc să fac curat. Când am de terminat un proiect mare, fac curat. Când mi-am schimbat jobul, casa mea era lună. Când sunt supărată, e grav tare… fac curat în baie și în bucătărie. De multe ori când am multe taskuri și sunt stresată și nu știu ce să fac mai întâi, încep cu… ordinea pe birou. Și se pare că este un fapt dovedit… Te ajută să-ți limpezești mintea. Prin urmare, oameni buni, vă place Marie Kondo sau nu, este important să aveți casa în ordine, ca să vă fie mintea în ordine!
Voi v-ați uitat la serialul (un pic overrated) cu Marie Kondo?
Foto: Pexels.com, MarieKondo.com
3 Comments
Mi-am luat o carte cumva inspirata de ordinea MK, dar pe varianta ordine in ganduri apropo de cum ai terminat articolul. Se numeste Arta magica a durutului in cot, cred ca de asta aveau nevoie acei oameni (am vazut cateva clipuri pe youtube din serial), sunt curioasa sa citesc totusi cartea ei, insa asa cum spuneai si tu nu suntem atat de dezordonati cat sa fie vorba despre o revolutie/ revelatie.
P.S. numarul de pungi sau punga cu pungi ar fi minunat sa dispara din casele noastre daca sunt din plastic, mai simplu ar fi de inlocuit cu unele textile si astfel nu ai mai avea grija numarului.
De acord cu pungile. Dar n-am zis sa fie din plastic :)) Noi avem din cele ecologice – carrefour/mega – de exemplu. Iar pe cele de hartie le refolosim pentru work lunch. Cat merge – de obicei cam la a 5a calatorie se strica.
Ai mare dreptate cu pungile textile. PS: Am si eu cartea cu durutul în cot, e pe raft la rând la citit :)))