Tot discutăm despre screening time. Despre cărți Usbone. Despre Montessori. Ca părinți, fie că noi citim sau nu, vrem ca micuții noștri să se nască cu cartea în mână. Dar e greu să obții acest lucru dacă în casă nu există o bibliotecă, dacă adulții din proximitatea copilului nu citesc și, mai ales, dacă nici în afara familiei – la școală de exemplu – nu există o încurajare clară către acest lucru. Tocmai pe fondul acestor discuții, am ales câteva exemple de biblioteci publice, pentru copii și pentru adulți, amenajate atât de spectaculos încât efectiv nu-ți vine să pleci de acolo! Și uite așa, înveți să iubești să citești. V-am înnebunit? Bine, hai să vă arăt atunci!

Bibliotecile românești sunt, în mare parte, oribile. Eu îmi amintesc mirosul de carte din biblioteca de la Onești în care am călcat prima dată la 4 ani și jumătate. Iarna adică. Nu aveam vârsta necesară să îmi fac permis de bibliotecă, așa că bunicii mei au devenit cei mai vârstnici abonați ai Bibliotecii pentru Copii. Marea bibliotecă (sunt ironică, desigur) era amenajată, parcă văd, la parterul unui bloc. Era un banal apartament. În bucătărie era colecția Jules Verne. Cireșarii i-am găsit în dormitor. Iar pe hol am ajuns pe la 9 ani, în vacanța de vară, când epuizasem fondul de carte.

Sincer, deși am citit enorm în copilărie (deh, la alergat nu eram bună, apoi am început să port ochelari, la Lapte Gros nu știam să sar, forță la aruncat pentru Rațele și Vânătorii ioc!… deci tocilar a scris mereu pe mine), nu-mi amintesc multe titluri. Dar îmi amintesc cum prima carte împrumutată de la biblioteca școlii, câțiva ani mai târziu, a fost Singur pe lume. Și o citeam plângând pe toaletă, ascunsă, să nu mă vadă mama. Că era cam rușine să citești și să plângi. Cam cum e cu filmele azi. Nu puteai citi la bibliotecă. Cel mult, răsfoiai câte ceva. Tocmai de aceea, acum, ca adult, ador librăriile în care poți și citi.

Biblioteci – bijuterii

Trecând peste această introducere melancolică, hai să vă arăt cum încurajează alții cititul. De la Beijing până în Toronto, din Chile și până în Suedia. Biblioteci publice, unde poți citi cât e ziua de lungă, fără să te grăbească nimeni. Aveți în descrierea fiecărei imagini țara de proveniență:

Biblioteci pentru copii

Veți spune că acestea sunt proiecte mari. Da, sunt, dar oare nu merită investiția având în vedere că discutăm despre cultura unei țări? Oricum, iată cum sunt încurajați copiii să petreacă timp la bibliotecă, citind și jucându-se:

În România, #RespectYourself e un început

Vă povesteam mai sus despre mirosul de carte veche, despre micul apartament în care un copil a reușit să epuizeze cărțile de citit în doar aproape 5 ani. Ei bine, ce ar fi fost dacă atunci sau acum am avea la dispoziție titluri interesante, actuale? Asta încearcă să facă Libris.ro în Brașov.

Sigur ați auzit de #RespectYourself – Oferă-ți timp pentru lectură! E o campanie socială dar, dincolo de haștaguri și de tricouri branduite sau activări cu bloggeri, oamenii aceștia au făcut ceva concret. Au donat unei școli din Brașov peste 3.000 de cărți. 3.000! Și nu 1000 de volume de Cireșarii și încă 2.000 de Jules Verne. Au donat titluri actuale, titluri interesante, pe care copii de azi le vor. Jurnale de fetițe cu codițe, cărți SF, nu știu ce citesc copiii exact, că noi suntem încă la faza de cărți cu clapetă, culori, forme etc.

Cert este că această acțiune a lor a generat un aflux al copiilor către biblioteca școlii. Mai exact, în trei luni, s-au împrumutat aproape 7.000 de cărți – de trei ori mai multe decât în perioada similară a anului trecut. Și, ce mi se pare și mai fain, este că programul Libris.ro nu s-a rezumat la cărți donate pentru elevii școlii, ci și pentru cadrele didactice și pentru părinți. Așa ceva chiar nu am mai auzit!

În plus, ce mi se mai pare iar interesant, este faptul că acești oameni au decis că nu este suficient să ofere niște cărți și apoi să își vadă mai departe de business. Au organizat evenimente, cluburi de lectură, au dat diplome pentru cititorii înfocați, tot ce a fost necesar pentru ca elevii să știe că au la dispoziție un fond de carte actual. Și da, într-adevăr, atunci când ai mijloacele necesare, lucrurile se întâmplă! Și, sunt sigură că, dacă ar fi avut și niște biblioteci faine la dispoziție, copiii aceștia ar fi citit și mai mult!

Oricum, proiectul continuă, în mediul rural, așa că veți mai auzi lucruri bune despre #RespectYourself. Sper ca și alții să le urmeze exemplul și să ofere copiilor o posibilitate reală de a se îndrepta către cărți.

Biblioteci altfel

Și poate, într-o zi, să avem și noi intrări în bibliotecă așa: (Franța)

Sau un loc în spațiul urban de unde să împrumuți cărți și să citești (Toronto, Canada):

Sau, de ce nu, o bibliotecă la plajă:

Voi ce ziceți?