Inițial am vrut să povestesc despre acești supereroi într-o poveste de bilanț. Apoi m-am mai uitat un pic pe fotografii și mi-am dat seama că merită o poveste a lor. O poveste spusă în tihnă, fără grabă. Pentru că da, sunt niște supereroi. Adevărați. Și anul acesta i-am cunoscut pe o parte dintre ei. 

Cred că era sfârșit de octombrie când Mariana Stan – cea care scrie la PositiveMother.ro, m-a întrebat ce fac pe 17 decembrie. No idea, desigur. Mi-a propus atunci să particip la un eveniment caritabil, o prezentare de modă mai puțin obișnuită, în beneficiul Asociației Touched România. Nu pot zice că am fost din prima convinsă de participarea mea. Pentru că nu-mi fac planuri pe termen lung, dar și pentru că eu & defilările de modă… îmi dădea cu virgulă. Apoi am văzut că Asociația are în grijă mame singure și pe copiii lor. O cauză cu care nu poți să nu rezonezi dacă ai copii.

Sfârșitul iubirii

Pentru că nicio femeie niciodată nu-și imaginează sfârșitul iubirii. Toate ne dorim să avem parte de o poveste cu și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Toate ne imaginăm că ne vom plimba cu soțul de mână, în baston. Doar că femeile acestea, unele dintre ele, au simțit bastonul pe spate, mult prea repede. Și au plecat de acasă, cu tot cu copii, unele pe străzi de-a dreptul, unele fără să știe încotro.

Mi se pare sfâșietor să pleci din căminul tău, cu un copil de mână (sau mai mulți), să-ți pierzi nu doar casa, ci și omul – cel pe care te bazai să-ți fie sprijin, să fie tată… 

Și mai sunt și situațiile în care sărăcia poate pune în pericol integritatea fizică a copilului. Nici nu-mi vine să deschid acest subiect. Să mă gândesc cum ar fi să fiu și singură și nici să nu știu ce să-i pun lui D. pe masă. Real, sunt singură că puțini dintre voi, cei de aici, vă puteți imagina asta. Eu nu știu dacă să-i cumpăr cereale bio de 15 lei sau de 20 de lei mai degrabă. D. merge la o grădiniță particulară, are de ales dintr-un dulap de haine, ghete are fără număr, dar și niște părinți care sunt adepții educației cu blândețe și pentru care faptul că ne mai ieșim din fire reprezintă o dramă. Evident, first world problems. Și, probabil, probleme – neprobleme pe care le aveți și voi. 

Așa că am zis: orice ar fi, pe 17 decembrie voi fi acolo! Pentru copiii aceia, pentru mamele acelea. Nu întâmplător, evenimentul organizat de Mariana se numește Red Carpet cu SuperEroi. Dar adevărații supereroi ei sunt. 

Nimic nu merge conform planului

Pe 17 decembrie am avut o zi în-gro-zi-toa-re. Am ajuns la locul cu pricina după o repriză zdravănă de plâns pe scările de la metrou, nemachiată, ciufulită, cu nervii praf, ar fi trebuit să merg la serbarea-petrecere a lui D, el a refuzat în ultimul moment să meargă… Mă gândeam că o să mă întâlnesc cu 45 de femei care o să mă citească și nu știam cum să mă ascund. Dar…

De când am intrat pe ușa de la Commons: veselie, sinceritate, femei care erau acolo cu același scop. Bloggerițe, jurnaliste, femei din agenții de PR, oameni pe care îi știam din online și offline care avuseseră o zi la fel de agitată. Serbări pe la școală, trafic, agitație, rochii care nu se potriveau, unele nici nu apucaseră să se spele pe cap, altele se grăbeau să mai ajungă în 15 locuri. Inclusiv eu.  Și totuși, toată lumea zâmbea.

Alina Rachieru Ilie (de la Pineberry, partener al evenimentului și providerul ținutelor noastre) ne-a arătat ținutele, iar eu am decis pe loc să schimb rochia sobră aleasă anterior cu una cu 5 numere mai mare, dar mult, mult mai veselă. N-am ajuns să mă mai machieze fetele minunate care veniseră să dea o mână de ajutor și să transforme niște mame agitate în femei de catwalk. M-am machiat singură. Am ajutat câteva fete să-și facă părul. M-am ars de trei ori cu placa (pentru că eu NU mă pricep la așa ceva).

Nu-mi mai simțeam picioarele de la atâta stat pe tocuri. Dar zumzăiala copiilor, simplitatea Natașei (Natalia Ungureanu, cea care se ocupa de Touched), stresul Marianei (ca orice organizator, era singura stresată), bomboanele – bijuterii ale Monicăi (Monica Rădulescu de la BonBons)… mă simțeam sincer, atât de energizată. Good vibes, real ones! Și atât de multe fețe cunoscute. Femei pe care le admir în online și în offline, bloggeri pe care îi citesc aproape zilnic, cu care lucrez, toate acolo cu același scop. Unele chiar și cu copiii după ele. Că nu au avut cu cine să-i lase. Sau că și-au dorit să fie acolo… Nu știu cum să pun în cuvinte energia acelor oameni. 

Adevărații supereroi sunt ei!

Momentul culminant a fost defilarea. Alături de copii. Știți ce copii? Veseli. frumoși, talentați (Doamne, cum au cântat!). Modești. Politicoși. Tot un zâmbet! 

Am sfârșit prin a sta mult mai mult decât aveam de gând. Am plecat cu un zâmbet întins pe toată fața. În fiecare dimineață îmi beau cafeaua din cana pictată de Saul, un băiețel de 6 ani care a fost pentru prima dată la restaurant anul acesta (cănile au fost disponibile la Tucano, sper să continue acest parteneriat).

Unii își doresc case, vacanțe, mașini, alții își doresc să aibă o casă sigură pentru copilul lor… În fine, știu că e Crăciunul și că ar trebui să fim veseli. Dar hai să fim și recunoscători pentru ce avem. Inclusiv pentru problemele noastre mici. Hai să fim recunoscători și să împărțim din ce avem și cu alții. Fie și doar timp. Adevărații supereroi sunt ei! 

PS: Dați un like aici, merită mai mult awareness pagina aceasta și evenimentul minunat găzduit deja de vreo trei ani de inimoasa Mariana: https://www.facebook.com/RedCarpetcuSupereroi/

PS2: Iar el e supereroul meu de zi cu zi, soțul meu: