Atenție! E un articol legat de therapy mai mult decât de design. O mărturisire. Pentru noi, sărbătorile sunt un pic altfel de aproape trei ani, de când nu-l mai avem pe tata printre noi. La fel și urararea “sănătate, că-i mai bună decât toate!”. Tocmai pentru că facem parte din statistica aceea tristă care spune că prevenția, controlul medical regulat, ar fi reușit să-l salveze. Acum trei ani și un pic eram de acord cu treaba aceasta, dar doar teoretic. În practică, lucrurile au stat altfel.

Tata acuza niște dureri. Eu eram însărcinată, iar perspectiva unui drum de 300 de kilometri nu mă încânta deloc. I-am făcut programare aici, la o clinică privată. Evident, nu a venit. „Lasă că îmi trece!”, îmi zicea. Și eu preferam să cred că așa e. Tata este era unul dintre acei oameni care nu se ducea nici tăiat la medic. Nu mai trecuse de ani de zile, când ajunsese forțat de împrejurări grave – un accident de muncă. Perspectiva unor controale preventive nu exista pentru el. De ce? „La ce să mă duc? Să mă duc să-mi fac programare la 5 dimineața? Să stau jumătate de zi să mă vadă un doctor grăbit? Să aștept ore în șir, doar-doar? Nu mă duc! Lasă că îmi fac un ceai și iau niște Urinal, că am văzut eu la tv că ajută”. Am insistat să vină la București, dar fără prea multă convingere, crezând că dacă nu vrea la medic înseamnă că nu e așa grav.

De fapt, era. Câteva luni mai târziu, o biopsie confirma cel mai îngrozitor diagnostic. Pe scurt, cancer, stadiul III. Am mers apoi la 3-4 sau chiar 5 urologi și oncologi, în speranța că vreunul va spune altceva. D. avea doar câteva zile. Atunci a început lungul periplu pe la Fundeni și multe altele, irelevante în povestea noastră. 11 luni mai târziu s-a produs inevitabilul. Durerea cea mare a fost că absolut toată lumea ne întreba: „de ce ați așteptat atât de mult?”. Ce a însemnat atât de mult? Câteva luni de la apariția primelor simptome. Câteva luni, ca o clipită. Mă gândeam și mă gândesc de câte ori am amânat o vizită la medic pe motiv că îmi va trece. De câte ori  am zis „nu am timp acum”!

Nu am timp?!

Povestea aceasta mi-a venit în minte după ce, într-o conversație, a apărut din nou subiectul timpului. Deși am zis că nu voi mai amâna nimic pe motiv de timp, am făcut-o. Conversația a fost cam așa:

– Mă doare capul, ai o pastilă?
– Nu… Dar te-am mai auzit că te doare…
– Ah, da, am niște migrene îngrozitoare.  De mulți ani.
– Păi, și? 
– Le mai tratez cu un Nurofen, cu o cafea și trec. 
– Ai fost la medic?
– Am fost, am făcut ping-pong, ar trebui să mai fac niște analize, un RMN, dar… NU AM TIMP. 
– Cum adică?
– Păi #babydragon se culcă la 21.00-21.30, la job am multă treabă, nu umblu eu aiurea pe la medici când pot să stau cu copilul! Mai ales că durează 10-15-20 de minute să-ți faci o programare, iar eu am de făcut vreo 3 și nu le pot sincroniza, că mă trimit în locații diferite, nu stau să pierd timpul cu asta!

Secretul promis: aplicația Docbook

Well, așa am aflat că există Docbook. E o aplicație. Simplă. Durează mai puțin de un minut să-ți faci programare. E disponibilă în București și în alte 11 orașe, printre care și Bacău, Cluj-Napoca, Suceava, Ploiești sau Deva. Selectezi orașul, specializarea, data la care vrei programare (dacă vrei cât mai repede lași data curentă) și spui dacă vrei să plătești consultația sau vrei să mergi gratuit, cu bilet de trimitere.

Rezultatele ți se afișează în funcție de locația ta (dacă faci programare de pe telefon sau tabletă, de pe desktop e mai complicat), adică ți se afișează cu prioritate medicii disponibili apropiați de tine. Programarea se face instant, pentru că softul Docbook este sincronizat cu cele ale clinicilor listate și nu, nu dă greș. Eu am testat, totul a fost ok. Și, nu, nu se întâmplă ca în cazul unor clinici (nu dăm nume că nu e frumos), când dacă ai abonament găsești loc la Sfântul Așteaptă și dacă plătești găsești chiar a doua zi.

Vă arăt în timp real cât de repede am găsit loc prin Docbook, la specializări unde „arde”, cum ar fi pediatrie (mor când eu spun că e răcit copilul și fetișcana din receptor îmi găsește loc la pediatrie peste 3 săptămâni! În ciuda faptului că am un abonament cu multeeee facilități incluse), oncologie (că tot vorbeam mai sus), fizioterapie (dacă ați avut nevoie, știți cât de dificil este să prinzi un loc), neurologie (că aici am treabă) și oftalmologie. La ora 23.00, stând acasă și selectând consultație cu bilet de trimitere, adică gratuită!

Deci fără timp de așteptare în call center, fără program de sunat, fără nervi, pur și simplu civilizat. Și gata în câteva secunde. Oriunde, oricând. Chiar și acum, când citești articol.

Foto: pexels.com