D. încă nu citește, dar o facem noi pentru el. De obicei, dezvoltă obsesii. Așa am ajuns să citim vreo două luni, seară de seară, aceeași carte despre dinozauri. N-am știut niciodată atâtea despre triasic, jurasic și coproliți. De altfel, lista mea de lectură din ultimul an este contopită cu a lui D. Mă bucur când găsesc povești noi, povești care nu mai seamănă cu ce citeam noi pe vremuri. Poveștile lui D. sunt despre Aeroportul animalelor și aventura familiei Koala care pleacă în Koala Lumpur. Sunt despre Dormel al Doctorului Seuss. Sunt despre cum apare ploaia și de ce vedem. Se pare că nu suntem însă în trend, doar ce am aflat ce citesc ALȚI copii de vârsta lui. Continue Reading
Tot discutăm despre screening time. Despre cărți Usbone. Despre Montessori. Ca părinți, fie că noi citim sau nu, vrem ca micuții noștri să se nască cu cartea în mână. Dar e greu să obții acest lucru dacă în casă nu există o bibliotecă, dacă adulții din proximitatea copilului nu citesc și, mai ales, dacă nici în afara familiei – la școală de exemplu – nu există o încurajare clară către acest lucru. Tocmai pe fondul acestor discuții, am ales câteva exemple de biblioteci publice, pentru copii și pentru adulți, amenajate atât de spectaculos încât efectiv nu-ți vine să pleci de acolo! Și uite așa, înveți să iubești să citești. V-am înnebunit? Bine, hai să vă arăt atunci! Continue Reading